Intre patru pereti

Ma sufoc, raman fara aer. Capul ma doare ingrozitor. Imi vine sa tip, dar mi-e teama ca ma va auzi toata lumea. Imi vine sa plec, sa fug undeva departe. Sa fiu doar eu si vantul. Mam saturat de sa stau 24 din 24 de ore intre patru pereti care se tot strang si se strang formand o camera mai mica pana ajunge sa ma striveasca. Am vedenii...prea multe pentru o singura zi. Si cel mai rau este ca stiu ca voi inebuni intr-o zi.

P.S: stiu trebuie sa ies din casa...si asta cat mai curand posibil !

Doar o clipa, te rog

Imi iei prea repede clipele, oprestete macar pentru o clipa si uitate ce lasi in urma ta. Timp? Asta e numele tau adevarat? Oameni asa iti spun. Dar lasa asta si spunemi de ce nu vrei sa te opresti, te-ai gandit macar putin la asta? Te-ai gandit la suferinta pe care o lasi uneori in urma si o transformi in amintire, sau la zambetul pe care il surprinzi in drumul tau uneori, dar nu incetinesti niciodata clipa pentru ca el sa dureze. De ce nu vrei sa te opresti? Asta nu te va omori, tu esti nemuritor, nimeni nu te poate opri. Dar eu te rog, te rog sa nu te mai grabesti, te rog sa incetinesti si sa ne oferi o clipa mai lunga. Eu...eu doar te rog!

P.S: Incearca doar sa fi mai intelegator...nu doare!

Gandeste copile

Copile, nu te-ai plictisit sa stai singur? Adica...cand ai de gand sa vi? Nu-ti e frica ca ma ia altul inaintea ta? Chiar iti pasa? Si daca da, atunci de ce ma lasi de izbeliste. Copil prostut ce esti...chiar nu intelegi ca noaptea imi e frig si am nevoie de o mangaiere. De ce crezi ca las geamul deschis in fiecare noapte ca sa inghet sau ca sa te poti strecura usor langa mine? Uite ce e, iti ofer o vara...o vara intreaga. Fa ceva cu ea sau las-o sa dispara usor in minunata ei lume, dar apoi nu veni la mine. Crezi ca nu ma doare? Gresesti! Dar te accept asa cum esti...pentru ca iubesc ceea ce esti, am ajuns sa iubesc sufletul din tine si vreau sa imbatranim impreuna. Asa ca alege copile, si daca spui nu, atunci macar lasama in pace! Pentru ca incep sa te iubesc...si asta e destul de grav! 

P.S: doar nu ma fa sa plang copile...pentru ca stiu ca tu esti diferit.

Visul unei veri

Insfarsit vara...vacanta si mult soare. Da, stiu ca este vara de 22 de zile, dar eu o simt doar de azi. Imi deschid larg bratele si o intampin zambind, pentru ca vara asta v-a fi diferita. Vara aceasta va fi una speciala sau cel putin in mintea mea este deja o vara aproape de perfectiune (de ce doar aproape? nu cred in perfectiune...dar folosesc cuvantul). Vreau sa simt soarele care sa imi incalzeasca usor pielea, vantul cald de vara care sa ma poata racorii, iar suvitele mele sa joace un dans fermecator. Vreau sa simt apa, apa care sa ma stinga dupa arsita soarelui. Vreau o ploaie de vara si sa alerg desculta pe cimentul cald. Dar nu in ultimul rand, vreau o vara de neuitat, vreau sa simt zambetul pe buzele mele si vreau sa simt ca traiesc clipa. Si ultima cerinta...vreau sa intalnesc ingerul care sa ma invete sa zbor.

Azi am inteles

Azi am inteles. Am inteles ca visele se implinesc. Doar ca se implinesc la momentul potrivit. Iar acel moment pentru mine inca nu a sosit. Dar acum ca stiu adevarul...acum pot astepta zambind, pentru ca soarele e sus pe cer si straluceste asa cum parca nu a mai facut-o niciodata. A durat ceva pana sa imi dau seama, dar ce a fost a fost. Important este ca azi am inteles. Iar acest lucru imi v-a schimba viata.

Do you hear what I'm saying?

Gotta say how I feel.
I can't believe you're here.
But I know that you're real.
I know what I want.
And baby it's you.
I can't deny my feelings,
Because they are true.

 

 De azi cred!

Vorbind cu o stea

- Cu ce rost sa lupti?

- Pentru ca merita sa lupti! 

-Tu ai luptat?
- Nu.
- De ce?
- Pentru ca am fost prea slab.

- Dar de-acum vei lupta? 
- Da.
- De ce?
- Imi doresc sa lupt.
- Chiar daca vei da din nou gres?

- Da.

- E o prostie. De ce sa suferi?

- Uneori trebuie sa suferim.

- Dar eu nu vreau sa sufar.

- Tu nu vei suferi.

-Dar cum?

- Pentru ca eu nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca.

-De ce ai face asta?

- Pentru ca te iubesc.
- Ma iubesti? Ce inseamna iubirea?
- Iubirea e ceva ce nu poti explica prin cuvinte.
- De ce? 
- Pentru ca nu exista cuvinte care sa poata descrie frumusetea ei.
- Dar vreau sa aflu ce este....cum voi afla?
- Te voi ajuta eu sa afli.
- Dar cum....iubirea se transmite?
- Da.
- Si cum imi voi da seama ca iubesc?
- Inima ta iti v-a arata.
- Cum?
- Prin sentimente.
- Ce sunt sentimentele?
- Reactiile oamenilor...trairile lor.
- Dar eu nu sunt om....pot avea sentimente?
- Da.
- Dar cum?
- Provoci sentimente...esti vie, ai o inima si asta duce la sentimente.
- Atunci sunt un lucru normal?
- Tu nu esti un lucru.
- Dar ce sunt?
- O minune. Ai fost adusa pentru a salva pe cineva.
- Pe cine?
- Pe mine.
- De la ce sa te salvez?
- De la moarte.

Viata, un cosmar real

Liniste. Cine spune ca noaptea este zgomot...se insala. Era in jur de zece seara, eram singura pe strazile Bucurestiului cautand un loc in care sa ma duc. Un loc in care sa ma gasesc pe mine, cand cineva m-a tras de mana. 
- Hey C. ce faci?
- Alex ?
- In persoana. 
- Wow, esti chiar tu.
L-am luat in brate si l-am sarutat usor pe obraz, ceea ce a facut ca zambetul lui sa se mareasca.
- Te-ai schimbat...arati mult mai bine. Chiar foarte bine.
- Mersi. Nu credeam vreodata ca imi vei spune asta.
- Eram mai ciudat cand eram mic. Dar m-am schimbat si eu. A da sa nu uit, ei sunt prieteni mei Mike, Sam, Josh, Erich, Fly si Chris.
- Salut baieti. 
- Sti ma gandeam poate vi cu noi sa bem ceva, mai povestim una alta. 
De ce nu ? Adica ce pierdeam daca stateam putin cu un prieten vechi?
- Mi-ar placea. 
Am intrat intr-un bar unde am baut mai multe pahare de votca si inca ceva care nustiu ce era, dar stiu ca imediat dupa simteam ca imi cresc aripi si incep sa zbor. Dupa un timp nu mai eram constienta de ce se intampla in jurul meu. Stiu doar ca m-am trezit intr-un loc care pare ca semana cu o cladire parasita. Eram intinsa pe o saltea, iar langa usa il vedeam pe Mike. M-am ridicat incet si mam dus spre el. 
- Hei Mike, ce se intampla...unde sunte.....
Atunci a intrat Alex pe usa si m-a prins de par, tarandu-ma pana la saltea.
- Stai jos! 
- Alex...ce se intampla...de ce faci asta?
- Taci! 
Am inceput sa plang, nu intelegeam unde sunt, ce se intampla si de ce prietenul meu imi vorbea asa. Atunci am vazut usa deschizanduse si pe ea a intrat un barbat pe care il cunosteam.
- Paul....tu....ce cauti aici?
- Hai sa spunem doar ca eu fac legea aici. 
S-a urcat peste mine si a inceput sa ma dezbrace. Am inceput sa ma zbat, dar ma prins de maini tinandu-ma strans. Am inceput sa urlu cat de tare puteam...dar degeaba nimeni nu ma putea auzi, iar cei care ma auzeau...nu faceau nimic pentru a opri cosmarul meu. 
- Stai! a spus Alex cu o voce care putea dobori un munte. Voi va cunoasteti?
- Am fost colegi in generala. Dar ce mai conteaza acum. Taceti sau iesiti afara. 
M-am uitat in ochii lui Paul, erau exact cum mii aminteam...la fel de verzi si de caldurosi, doar ca acum caldura lor ma ardea si imi provoca rani pe tot corpul.
- De ce? De ce imi faci asta Paul? Am spus printre lacrimi.
- Pentru ca te iubesc!
- Daca mai iubi nu ai face asta.
- Taci! 
A continuat sa ma dezbrace pana cand am ramas fara haine pe mine. Iar apoi....m-a violat. Am tacut, ce rost mai avea sa tip. Ce rost mai avea sa ma zbat cand nimeni nu ma ajuta?

Ploaia sufletului

Ai observat vreodata cum renaste padurea dupa ploaie sau cum gandacei zboara veseli printre picaturile marunte ale ploi? Dar sincer, ai observat cum ochii mei inlacrimati sralucesc precum picaturile de ploaie cazute pe geamul camerei tale? Nu, sigur ca nu ai observat. Adica ce tot spun eu aici? Nu ai avea nici un motiv sa observi asta...poate doar din amuzament sau cine stie. 

Sti ma amuza faptul ca acum un an am vazut ploaia cazand in mare, iar tu nu erai acolo...sau poate ca da, dar lumina ochiilor mei nu puteau vedea lumina cerului tau. 

Esti chiar imposibil...am simtit vantul care batea prea tare, dar nu erai acolo. Am vazut cerul pierzand culoare, dar tu nu erai acolo. Si recunosc ca nu mai pot sa stau nici macar o clipa fara tine, recunosc ca nu mai vreau sa fac risipa de viata. 

Nu mai vreau sa astept...vreau ca atunci cand voi vedea din nou ploaia cazand in mare, tu sa fi acolo. Atunci cand voi simti vantul batand prea tare, tu sa fi acolo. Iar atunci cand voi vedea cerul pierzand culoare, sa fi acolo. Pentru totdeauna. Sa fi mereu acolo pentru mine. Pentru tine. Pentru NOI.

P.S: Unde-ti umbla inima?