Uneori ma pierd in acest gand, si stau si ma intreb "oare cum ar fi daca am ramane pentru totdeaua tineri?". Raspunsul pe care il gasesc este mereu acelasi, cred ca am fi mult mai fericiti daca ar fi asa, dar nu sunt sigura ca ne-ar fi atat de bine pe cat cred eu ca ne-ar fi. Adica daca este asa, atunci de ce imbatranim? si stiu ca adevarul este ca asa este cursul vietii, ne nastem, crestem, imbatranim, iar apoi murim. Doar ca intrebarea va ramane mereu vie in gandul meu, si daca cineva mi-ar propune odata sa strig in mijlocul orasului, as accepta si as striga: I WANNA BE FOREVER YOUNG!