joi, 1 decembrie 2011

December


Cu pasi repezi, dar siguri, Decembrie a revenit in peisajul lumii noastre. Luna bunatatii a revenit petru a aduce putina lumina, acolo unde aceasta s-a stins de mult. A revenit pentru a ne salva sufletele din ghiarele intunericului, asa cum o face in fiecare an. Pentru a ne arata ca speranta inca exista si ca visele si dorintele arzatoare se implinesc! Pentru a ne demonstra ca iubirea este infinita si ca nu exista nimic altceva mai presus decat ea. 
Eu spun Hello, December! pentru ca am nevoie sa fiu salvata de Decembrie.

vineri, 11 noiembrie 2011

Gotta be you

Ai revenit in viata mea,
precum un val care revine la mal
Iar tu sti ca eu ador valurile,
dar valurile nu ma adora pe mine,
ne adora pe amandoi.


P.S: Daca intunericul are crapaturi 
prin care lumina poate ajunge,
atunci totul este posibil!

miercuri, 9 noiembrie 2011

I wanna be, forever young.


Uneori ma pierd in acest gand, si stau si ma intreb "oare cum ar fi daca am ramane pentru totdeaua tineri?". Raspunsul pe care il gasesc este mereu acelasi, cred ca am fi mult mai fericiti daca ar fi asa, dar nu sunt sigura ca ne-ar fi atat de bine pe cat cred eu ca ne-ar fi. Adica daca este asa, atunci de ce imbatranim? si stiu ca adevarul este ca asa este cursul vietii, ne nastem, crestem, imbatranim, iar apoi murim. Doar ca intrebarea va ramane mereu vie in gandul meu, si daca cineva mi-ar propune odata sa strig in mijlocul orasului, as accepta si as striga: I WANNA BE FOREVER YOUNG!

duminică, 23 octombrie 2011

Ocupatii nou-noute

Hei, vreau sa va anunt ca m-am alaturat siteu`lui  http://www.wattpad.com si scriu si eu o poveste :)
Daca doriti sa cititi la ce lucrez eu acum, puteti intra aici: http://www.wattpad.com/user/Casiana

"Imposibili, dar impreuna"

vineri, 30 septembrie 2011

Screeam with me

Ai avea curajul sa zbieri cat poti tu de tare in mijlocul orasului? Ti-ar fi rusine daca ai face-o? Iti pasa ce cred altii despre tine sau esti doar tu spre drumul de a cucerind o lume intreaga.


Eu una as zbiera in mijlocul orasului, dar inca nu sunt destul de puternica incat sa pot face asta pentru ca imi este rusine. Nu imi pasa de ce spun altii, dar totusi daca acum as facea face asta, atunci mi-ar fi rusine, iar asta inseamna ca imi pasa ce cred ceilalti. Nu sunt inca pregatita sa merg pe drumul meu, pentru ca pe acel drum am nevoie de puterea ignorantei si mai e putin pana o voi obtine.^^

duminică, 25 septembrie 2011

Blame it on in September

Ati incercat vreodata sa zambiti in timp ce lacrimile va umpleau obrazul? Si daca da, atunci ati reusit sa zambiti? Pentru ca eu am incercat, iar ceata din ochii mei mi-a luat pentru scurte momente privirea. Pentru ca eu nu am putut zambii. Si am incercat, am incercat sa alung gandul acela care imi aduce lacrimile, dar oricat de mult as incerca sa imi vad de noul meu inceput, stiu ca gandul acela va revenii, dar ceea ce este si mai rau este ca vreau sa revina. Vreau sa revina zi de zi sau cel putin o data pe saptamana, pentru ca stiu ca daca voi simti lacrimile calde inima o va lua razna, si uneori am nevoie de nebunia ei. Pentru ca sunt precum un copil care vrea sa atinga lucrurile imaginare, dar nu poate, iar dezamagirea ii cuprinde ochii.


P.S: daca simti nevoia sa plangi, fa-o fara sa-ti fie teama. Lacrimile aduc curaj.

luni, 19 septembrie 2011

Cat de bine sti sa joci teatru?

Intrebarea mea e simpla, prea simpla, dar raspunsul? Cat de bine sti sa joci teatru?
De ce teatru? Pentru ca viata este o scena. Cat de bine sti sa te prefaci, sa joci dublu in fata celorlalti? Pentru ca in viata daca nu sti teatru, vei cadea mereu in jos, iar cei de sus te vor calca in picioare.
Concluzie: pe secena trebuie sa sti sa plangi, razi, zambesti, si sa calci in picioare!


marți, 6 septembrie 2011

Zambetul salvarii suntem noi

Fiecare zi este un zambet sau o lacrima, dar pentru ca noi suntem creati din iubire, vom reusii  sa trecem  cu bine peste toate momentele vietii. Pentru ca noi suntem cei care traiesc cu fapte ci nu cu vorbe. Pentru ca poate noi suntem singuri care mai putem scoate adevarul din minciuna si pentru ca noi suntem cei care zambim atunci cand ochii ne sunt umezi. 


P.S: NOI suntem viitorul, prezentul si trecutul lumii noastre.

joi, 1 septembrie 2011

New days

Am ajuns la concluzia ca momentele de fericire sunt precum clatitele. Daca nu te bucuri de ele cat timp sunt calde, atunci isi vor pierde aroma proaspata.

P.S: Chiar daca vara a trecut, toamna este la fel de colorata ^^

miercuri, 17 august 2011

Tot mai sus

Nu este usor sa crezi in tine, dar daca incerci de mai multe ori vei vedea ca in final vei reusii sa crezi, iar atunci v-a fi momentul in care vei striga in gura mare: DA ASTA SUNT EU!

P.S: Destinul il creezi chiar tu ^^

sâmbătă, 6 august 2011

Viata noua?

Pe bune acum. De cate ori am repetat aceste doua cuvinte? De "N" ori am spus ca o voi lua de la capat si ca ma voi schimba. O schimbare pentru mine, sa fiu mereu cine mi-am dorit sa fiu, sa uit de cei din jur si sa ma las purtata in viata precum un abur purtat in vant.
Dar uite ca am invatat ca inceputul este mereu bun. Iar acum vreau sa incep din nou, dar de data asta voi pasi cu dreptul. Pentru ca rechini sunt pretutindeni in ocean, iar eu acum stiu regulile supravietuirii!


joi, 21 iulie 2011

Frica

Imi este frica de aceste animale cu 2 picioare, 
Imi este frica sa nu fiu ranita din nou,
Imi este frica pentru ca simt ca voi fi mereu singura.
Imi este frica de instinctele mele,
De fericirea care dispare mereu prea repede.
Imi este frica pentru ca stiu ca voi fi inghitita de depresie si durere.
Imi este frica pentru ca am realizat ca toata viata mea a fost asa,
Si pentru ca nimeni nu este aici, langa mine.
Imi este frica pentru ca nu mai pot avea curaj.

miercuri, 20 iulie 2011

O serie lunga de intrebari

 Oare in viata este deajuns sa visezi?
Sau ai nevoie de putine momente de realitate?
Dar de ce realitatea distruge mereu visul?
Asa cum si ura distruge deseori iubirea.
Si de ce incerc uneori sa castig, daca in final pierd tot?
De ce sa continui sa sper, cand speranta moare?
Si de ce sa incerc sa ajung sus, cand defapt raman mereu jos?
Si de ce ma zbat sa zbor, cand aripile mele sunt zdrobite?
De ce nu pot alege si eu raul, asa cum o fac cei din jur?
De ce sufletul meu alege doar lumina, ci nu intunericul?
Si de ce sunt lasata in urma?
De ce obrazul meu este plin mereu cu lacrimi?
De ce sufar in tacere?
De ce nu mai pot avea incredere in nimeni?
De ce toti m-au tradat?
De ce sunt puternica cand defapt nu ma pot impune asa cum vreau?
Si mai ales...de ce nu pot fi si eu o stea pe cerul lor?
De ce ma simt bine atunci cand scriu? 
Si de ce nu gasesc niciodata raspuns intrebarilor mele?

marți, 12 iulie 2011

Rain


Pentru ca ploaia chiar era in regula,
Pentru ca nu ti-am putut vedea lacrimile...era in regula,
Pentru ca totul era in regula...nu te-am putut opri.

Pentru ca inima ta plangea,
Pentru ca stropii de ploaie ce puteau sterge amintirea din inima ta
...cadeau neancetat
Pentru ca inima mea plangea,
Pentru ca stropii de ploaie care puteau sterge amintirea ta 
...cadeau neancetat.

Pentru ca nu te-am putut privii cum pleci 
Pentru ca ploaia cadea
Pentru ca lacrimile mele curgeau
Pentru ca sufletul meu tanjea 
...dupa amintirea ta.
Si pentru ca am fost cat se poate de...

sâmbătă, 9 iulie 2011

Aceeasi moneda

Iti place sa fi in centrul atentiei, sa ai toate privirile asupra ta, sa ii jignesti pe altii, sa provoci durere. Dar tu nu esti om ci demon. 

Nu am nimic cu nimeni, dar persoanele de genul asta, imi provoaca sila. Si sincera sa fiu, as fi foarte fericita sa vina cineva sa v-o plateasca cu aceeasi moneda. Pentru ca meritati asta, dar nu imi fac grij,i pentru ca este cineva acolo Sus, iar acel cineva vede tot. M-am convins de asta! Uitate la tine acum draga "prietena", ti-ai batut joc de mine, dar roata s-a intors...iar acum faima ta se afla undeva pe la 2 la %. Si acum ma intreb, cum te simti? cum te simti cand nu mai ai aliati? Poate ca ma insel...dar eu asa vad situoatia de azi.Si sunt fericita pentru ca am indurat...a meritat pentru ca acum sunt mult mai puternica. Desii imi este mila de tine si stiu ca nu ar trebui, dar asa sunt eu...nu voi fi niciodata o scorpie pentru ca ador sa vad zambete pe fetele oamenilor! asa ca zambiti prieteni...zambiti chiar si atunci cand este greu, intr-un final totul va fi bine.

marți, 5 iulie 2011

Tristetea ofera aripi


Uneori tristetea iti deschide ochii, te ajuta sa vezi latura ascunsa a unui om pe care poate ca il credeai perfect sau macar aproape de tine. Dar acesti oameni nu exista, toti vor doar un lucru: sa-ti distruga latura umana, sa te vada jos, la pamant, sa te calce in picioare, apoi sa iasa in evidenta prin rautatea lor. Tristetea nu omoara speranta, ci o face mai puternica, o intareste. Iar acest lucru ne face si pe noi mai puternici. Tristetea nu a omorat pe nimeni, dar noi ne ferim de ea. Pentru ca da, e dureros sa suferi, dar tristetea nu este mereu ceva rau...uneori tristetea ne ajuta sa vedem ceea ce fericirea niciodata nu va reusi. Si nu uitati dupa fiecare lacrima varsata, va urma un zambet. Asa cum dupa ploaie rasare soarele.

sâmbătă, 2 iulie 2011

It doesn't make sense to me

 Mam saturat de fite si oameni fara respect, traiesc intr-o lume fara constiinta, o lume care uita ca iubirea este mai presus de orice, o lume inutila. Si sincer nu mai rezist sa stau inchisa in mica mea cusca, in mica mea lume imaginara...vreau ca lumea mea imaginara sa devina realitate. Vreau sa vad zambete, rasete si o lume fericita. Iar in loc de asta vad cu totul alt ceva. Lumea innebuneste, dispera, iar banii devin cel mai important lucru pentru ei. Asa ca, ma intreb: cine ma va salva de acesti nebuni? dar cine ii va salva pe ei de nebunie? pot fi cu adevarat salvati? dar eu, eu pot fi salvata?


P.S: Si atunci cand totul e scrum, oare mai are rost sa lupti? Iar salvarea, ea de unde vine?

joi, 30 iunie 2011

Intre patru pereti


Ma sufoc, raman fara aer. Capul ma doare ingrozitor. Imi vine sa tip, dar mi-e teama ca ma va auzi toata lumea. Imi vine sa plec, sa fug undeva departe. Sa fiu doar eu si vantul. Mam saturat de sa stau 24 din 24 de ore intre patru pereti care se tot strang si se strang formand o camera mai mica pana ajunge sa ma striveasca. Am vedenii...prea multe pentru o singura zi. Si cel mai rau este ca stiu ca voi inebuni intr-o zi.

P.S: stiu trebuie sa ies din casa...si asta cat mai curand posibil !

luni, 27 iunie 2011

Doar o clipa, te rog


Imi iei prea repede clipele, oprestete macar pentru o clipa si uitate ce lasi in urma ta. Timp? Asta e numele tau adevarat? Oameni asa iti spun. Dar lasa asta si spunemi de ce nu vrei sa te opresti, te-ai gandit macar putin la asta? Te-ai gandit la suferinta pe care o lasi uneori in urma si o transformi in amintire, sau la zambetul pe care il surprinzi in drumul tau uneori, dar nu incetinesti niciodata clipa pentru ca el sa dureze. De ce nu vrei sa te opresti? Asta nu te va omori, tu esti nemuritor, nimeni nu te poate opri. Dar eu te rog, te rog sa nu te mai grabesti, te rog sa incetinesti si sa ne oferi o clipa mai lunga. Eu...eu doar te rog!

P.S: Incearca doar sa fi mai intelegator...nu doare!

sâmbătă, 25 iunie 2011

Gandeste copile


Copile, nu te-ai plictisit sa stai singur? Adica...cand ai de gand sa vi? Nu-ti e frica ca ma ia altul inaintea ta? Chiar iti pasa? Si daca da, atunci de ce ma lasi de izbeliste. Copil prostut ce esti...chiar nu intelegi ca noaptea imi e frig si am nevoie de o mangaiere. De ce crezi ca las geamul deschis in fiecare noapte ca sa inghet sau ca sa te poti strecura usor langa mine? Uite ce e, iti ofer o vara...o vara intreaga. Fa ceva cu ea sau las-o sa dispara usor in minunata ei lume, dar apoi nu veni la mine. Crezi ca nu ma doare? Gresesti! Dar te accept asa cum esti...pentru ca iubesc ceea ce esti, am ajuns sa iubesc sufletul din tine si vreau sa imbatranim impreuna. Asa ca alege copile, si daca spui nu, atunci macar lasama in pace! Pentru ca incep sa te iubesc...si asta e destul de grav! 

P.S: doar nu ma fa sa plang copile...pentru ca stiu ca tu esti diferit.

miercuri, 22 iunie 2011

Visul unei veri


Insfarsit vara...vacanta si mult soare. Da, stiu ca este vara de 22 de zile, dar eu o simt doar de azi. Imi deschid larg bratele si o intampin zambind, pentru ca vara asta v-a fi diferita. Vara aceasta va fi una speciala sau cel putin in mintea mea este deja o vara aproape de perfectiune (de ce doar aproape? nu cred in perfectiune...dar folosesc cuvantul). Vreau sa simt soarele care sa imi incalzeasca usor pielea, vantul cald de vara care sa ma poata racorii, iar suvitele mele sa joace un dans fermecator. Vreau sa simt apa, apa care sa ma stinga dupa arsita soarelui. Vreau o ploaie de vara si sa alerg desculta pe cimentul cald. Dar nu in ultimul rand, vreau o vara de neuitat, vreau sa simt zambetul pe buzele mele si vreau sa simt ca traiesc clipa. Si ultima cerinta...vreau sa intalnesc ingerul care sa ma invete sa zbor.

marți, 14 iunie 2011

Azi am inteles


Azi am inteles. Am inteles ca visele se implinesc. Doar ca se implinesc la momentul potrivit. Iar acel moment pentru mine inca nu a sosit. Dar acum ca stiu adevarul...acum pot astepta zambind, pentru ca soarele e sus pe cer si straluceste asa cum parca nu a mai facut-o niciodata. A durat ceva pana sa imi dau seama, dar ce a fost a fost. Important este ca azi am inteles. Iar acest lucru imi v-a schimba viata.

Do you hear what I'm saying?
Gotta say how I feel.
I can't believe you're here.
But I know that you're real.
I know what I want.
And baby it's you.
I can't deny my feelings,
Because they are true.
 
 De azi cred!

vineri, 10 iunie 2011

Vorbind cu o stea


- Cu ce rost sa lupti?
- Pentru ca merita sa lupti! 
-Tu ai luptat?
- Nu.
- De ce?
- Pentru ca am fost prea slab.
- Dar de-acum vei lupta? 
- Da.
- De ce?
- Imi doresc sa lupt.
- Chiar daca vei da din nou gres?
- Da.
- E o prostie. De ce sa suferi?
- Uneori trebuie sa suferim.
- Dar eu nu vreau sa sufar.
- Tu nu vei suferi.
-Dar cum?
- Pentru ca eu nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca.
-De ce ai face asta?
- Pentru ca te iubesc.
- Ma iubesti? Ce inseamna iubirea?
- Iubirea e ceva ce nu poti explica prin cuvinte.
- De ce? 
- Pentru ca nu exista cuvinte care sa poata descrie frumusetea ei.
- Dar vreau sa aflu ce este....cum voi afla?
- Te voi ajuta eu sa afli.
- Dar cum....iubirea se transmite?
- Da.
- Si cum imi voi da seama ca iubesc?
- Inima ta iti v-a arata.
- Cum?
- Prin sentimente.
- Ce sunt sentimentele?
- Reactiile oamenilor...trairile lor.
- Dar eu nu sunt om....pot avea sentimente?
- Da.
- Dar cum?
- Provoci sentimente...esti vie, ai o inima si asta duce la sentimente.
- Atunci sunt un lucru normal?
- Tu nu esti un lucru.
- Dar ce sunt?
- O minune. Ai fost adusa pentru a salva pe cineva.
- Pe cine?
- Pe mine.
- De la ce sa te salvez?
- De la moarte.

luni, 6 iunie 2011

Viata, un cosmar real


Liniste. Cine spune ca noaptea este zgomot...se insala. Era in jur de zece seara, eram singura pe strazile Bucurestiului cautand un loc in care sa ma duc. Un loc in care sa ma gasesc pe mine, cand cineva m-a tras de mana. 
- Hey C. ce faci?
- Alex ?
- In persoana. 
- Wow, esti chiar tu.
L-am luat in brate si l-am sarutat usor pe obraz, ceea ce a facut ca zambetul lui sa se mareasca.
- Te-ai schimbat...arati mult mai bine. Chiar foarte bine.
- Mersi. Nu credeam vreodata ca imi vei spune asta.
- Eram mai ciudat cand eram mic. Dar m-am schimbat si eu. A da sa nu uit, ei sunt prieteni mei Mike, Sam, Josh, Erich, Fly si Chris.
- Salut baieti. 
- Sti ma gandeam poate vi cu noi sa bem ceva, mai povestim una alta. 
De ce nu ? Adica ce pierdeam daca stateam putin cu un prieten vechi?
- Mi-ar placea. 
Am intrat intr-un bar unde am baut mai multe pahare de votca si inca ceva care nustiu ce era, dar stiu ca imediat dupa simteam ca imi cresc aripi si incep sa zbor. Dupa un timp nu mai eram constienta de ce se intampla in jurul meu. Stiu doar ca m-am trezit intr-un loc care pare ca semana cu o cladire parasita. Eram intinsa pe o saltea, iar langa usa il vedeam pe Mike. M-am ridicat incet si mam dus spre el. 
- Hei Mike, ce se intampla...unde sunte.....
Atunci a intrat Alex pe usa si m-a prins de par, tarandu-ma pana la saltea.
- Stai jos! 
- Alex...ce se intampla...de ce faci asta?
- Taci! 
Am inceput sa plang, nu intelegeam unde sunt, ce se intampla si de ce prietenul meu imi vorbea asa. Atunci am vazut usa deschizanduse si pe ea a intrat un barbat pe care il cunosteam.
- Paul....tu....ce cauti aici?
- Hai sa spunem doar ca eu fac legea aici. 
S-a urcat peste mine si a inceput sa ma dezbrace. Am inceput sa ma zbat, dar ma prins de maini tinandu-ma strans. Am inceput sa urlu cat de tare puteam...dar degeaba nimeni nu ma putea auzi, iar cei care ma auzeau...nu faceau nimic pentru a opri cosmarul meu. 
- Stai! a spus Alex cu o voce care putea dobori un munte. Voi va cunoasteti?
- Am fost colegi in generala. Dar ce mai conteaza acum. Taceti sau iesiti afara. 
M-am uitat in ochii lui Paul, erau exact cum mii aminteam...la fel de verzi si de caldurosi, doar ca acum caldura lor ma ardea si imi provoca rani pe tot corpul.
- De ce? De ce imi faci asta Paul? Am spus printre lacrimi.
- Pentru ca te iubesc!
- Daca mai iubi nu ai face asta.
- Taci! 
A continuat sa ma dezbrace pana cand am ramas fara haine pe mine. Iar apoi....m-a violat. Am tacut, ce rost mai avea sa tip. Ce rost mai avea sa ma zbat cand nimeni nu ma ajuta?

vineri, 3 iunie 2011

Ploaia sufletului

Ai observat vreodata cum renaste padurea dupa ploaie sau cum gandacei zboara veseli printre picaturile marunte ale ploi? Dar sincer, ai observat cum ochii mei inlacrimati sralucesc precum picaturile de ploaie cazute pe geamul camerei tale? Nu, sigur ca nu ai observat. Adica ce tot spun eu aici? Nu ai avea nici un motiv sa observi asta...poate doar din amuzament sau cine stie. 
Sti ma amuza faptul ca acum un an am vazut ploaia cazand in mare, iar tu nu erai acolo...sau poate ca da, dar lumina ochiilor mei nu puteau vedea lumina cerului tau. 
Esti chiar imposibil...am simtit vantul care batea prea tare, dar nu erai acolo. Am vazut cerul pierzand culoare, dar tu nu erai acolo. Si recunosc ca nu mai pot sa stau nici macar o clipa fara tine, recunosc ca nu mai vreau sa fac risipa de viata. 
Nu mai vreau sa astept...vreau ca atunci cand voi vedea din nou ploaia cazand in mare, tu sa fi acolo. Atunci cand voi simti vantul batand prea tare, tu sa fi acolo. Iar atunci cand voi vedea cerul pierzand culoare, sa fi acolo. Pentru totdeauna. Sa fi mereu acolo pentru mine. Pentru tine. Pentru NOI.


P.S: Unde-ti umbla inima?

joi, 26 mai 2011

Mesaje catre inima

Insfarsit am realizat ca inima mea te doreste mereu, te vrea aproape, vrea acea parte care sa o faca un intreg. Dar eu? De ce nu ii pot oferi acea fericire propriei mele inimi? De ce? De ce trebuie ea sa fie mereu mai puternica decat mintea? De ce nu renunta? Chiar mai poate lupta atat? de ce nu intelege ca nu ii pot darui ceea ce poate ca merita. De ce nu intelege ca nu am de unde sa te aduc langa ea, ca nu te-am vazut vreodata in fata ochilor in realitate ci doar in vis si imaginatie.


Of draga mea inima, daca ai sti cat ma ranesti, oare ai face ceva daca ai sti ? Ma ranesti doar prin simplul fapt ca il ti ascuns in tine, si nu vrei sa il mai lasi sa plece. Dar cel mai tare ma ranesti atunci cand il aduci in gandul meu si o faci atat de des incat ma doare. Iar lacrimile nu imi sting durerea, nici macar nu o alina ci o fac mai puternica, mai greu de suportat. Dar cand te vad atat de increzatoare si cand vad cum suferi si cand iti simt speranta, atunci e momentul in care ma doare cel mai tare, pentru ca stiu ca nu pot face nimic pentru a aduce fericirea alaturi de noi doua.

luni, 23 mai 2011

Mister sau iubire? Sau poate ambele?


 "Salut, sunt A. si poate te intrebi ce este cu scrisoarea. Adevarul este ca imi placi, doar ca nu am curajul sa vin in fata ta si sa spun: Hey eu sun X si sa sti ca imi placi. Ar fi jenant si nu sunt genul. Poate crezi ca sunt o disperata sau poate mai rau crezi ca sunt o timida, tocilara si restul. Nu sunt asa...doar ca in fata ta raman fara curaj."          
                                                               Cu multa dragoste A.

Era tarziu, iar orele se terminasera de mult El era in baie cand "fata cu parul de aur" ajunse cu scrisoarea. Ea era o buna prietena a lui, iar prorecla de "fata cu parul de aur" venea de la parul ei. Era o fata frumoasa, draguta, amabila, iar toata lumea o placea.
- Hei J. ai primit posta.
- Posta in baia scoli?
- Asa se pare, poftim.
A spus ea zambindu-i si oferindu-i scrisoarea.
- De la cine e?
- Citeste...poate scrie.
A deschis scrisoarea citind cuvant cu cuvant. Apoi s-a uitat nedumerit la ea.
- De la cine e?
- Nu scrie?
- Nu Mimi de ce crezi ca te-as intreba pe tine daca ar scrie asta aici?
- Hei...calm eu nu sunt de vina ok?
- Scuze. Doar ca chiar vreau sa aflu. Spunemi tu cine e.
- Nu pot, dar scriei inapoi...ea este jos si ii pot duce scrisoarea.
- Dar ce sa ii scriu?
- Pai...ce simti?

" Scrisoarea ta m-a socat, dar in acelasi timp m-a surprins in mod placut (foarte placut) mi-as dori sa te cunosc. Adica vreau sa spun, nu doar in scrisori ci as vrea sa stam fata in fata si sa ne cunoastem. Deci...esti de acord sa cobor jos si sa mergem undeva la un suc sau altundeva?"
                                                                   Cu drag J.  

- Ok dute cu ea si sa nu vi fara vreau raspuns. 
- Bine, dar sa sti ca nu sunt pe bune posta, ok?
- Ok.
A spus el razand. Iar ea a plecat. Cand s-a intors cu scrisoarea, el nici macar nu a mai asteptat ca ea sa i-o ofere si a sarit pe ea.
- Sa sti ca am si eu oase.
- Scuze sunt curios.

" Ok coboara. Nu mai am nimic de pierdut oricum."
                                                                    Cu drag A. (dar stiai deja asta)

A coborat in fuga scarile, iar cand a ajuns in fata scoli respiratia lui a luat-o razna.

- Deci tu erai. 
- De unde sti cine sunt? Stau cu spatele.
- Dar stiu ca esti Ana din clasa vecina, stiu ca mergi mereu in curtea scoli cu prietenele tale si stiu ca stai mereu si privesti meciurile de fotbal in care joc si eu. 
- De unde sti ?
- Pentru ca si tu imi placi. Acum te poti intoarce te rog?
A ezitat pentru un moment, dar intr-un final a cedat si s-a intors. I-am zambit si m-am apropiat de ea. Era superba....era asa cum o visam eu in fiecare noapte. Mam aplecat si am sarutat-o usor. Avea buzele atat de moi, de fierbinti si de dulci incat simteam cum ma topesc incetul cu incetul. Acela a fost momentul in care am simtit ca inima mea va fi mereu langa ea.

sâmbătă, 21 mai 2011

Angel in the night

- Ma scuzati, as vrea sa dedic aceasta melodie iubitei mele. Pentru tine Aya.

You are my light in the dark
You are the beating in my heart
But that is not enough
You`re leaving burn marks on the ground
Thank you god for what I`ve found
I don`t know how I don`t know why
But you`re my angel in the night...

Recunosc ca era un dulce in lumina reflectoarelor si mai recunosc ca lumea care il aclama ma facea sa ma simt mandra ca am un astfel de iubit. Cand a coborat de pe scena s-a indreptat spre mine. 
- Te-am lasat fara cuvinte nu? A spus chicotind.
- Ai vrea tu. 
Am spus luand-o la fuga prin multime, iar el venind dupa mine.
- Aya. Aya!!!
Era amuzant sa il aud cum imi striga disperat numele. Lumea din jurul meu era nedumerita, doar sa le fi vazut la toti fetele cum ma priveau ca pe o nebuna care fuge dintr-un ospiciu, dar cand aparea J. in preajma lor incepeau sa devina disperati, uitand de nebuna care fuge. Poate ca asta era avantajul meu, dar recunosc ca eram in culmea fericiri cand il vedeam pe J. cu un pas in spate. 
M-am intors pentru a vedea unde este J., dar m-am lovit de cineva. Iar cand mi-am ridicat privirea am ramas putin socata.
- Tu cum...ai...
- Credeai ca ma poti pacali, nu?
- Pai...
- Nu-ti merge cu mine. Deci ti-a placut cantecul?
- Mda...na fost cine stie ce. 

Ha l-am lasat fara cuvinte. Bine nu era adevarat, imi placuse cantecul la nebunie, plus ca imi era dedicat mie.
- Glumesti nu-i asa? A spus intristat.
- Daaaaaa. 
- Ah mincinoasa mica sa vezi ce-ti fac.
Am incercat sa fug din nou dar bratele lui puternice m-au luat pe sus.
- Sa vedem ce mai faci acum.
S-a aplecat si mi-a oferit acel sarut care imi dadea mereu fiori.
- Hm...angel in the night sau cum era?
- Exact asa....Because you are my angel in the night!

luni, 16 mai 2011

Eu, tu si un tren hoinar


Ploaua. Privesc picaturile de ploaie cum cad pe geamul jegos al trenului. Imi este frig, iar barbatul din fata mea imi provoaca frica. Frica unei fete singure, pentru ca da, sunt din nou singura, singura in lumea asta paralela de tot ceea ce o inconjoara. Singura intr-un tren al carei destinatie nu o stiu. Stiu doar ca pe biletul meu destinatia este Constanta. Dar ce mai conteaza...nu imi mai pasa. Nu imi pasa cat de lung este drumul sau daca voi pati ceva in calatoria mea spre nicaieri.
- Domnisoara? Biletul.
Am ridicat privirea, iar in stanga mea l-am vazut pe controlor. I-am intins biletu.
- Cam urata vremea pentru Constanta, nu credeti?
Am dat usor din umeri. V-am spus si va mai spun...nu imi pasa. Mi-a intins biletul, apoi a plecat.
- In ziua de zi toata lumea se baga in seama. 
A spus barbatul din fata mea. Pe bune? Uite cine vorbeste. Oameni obsedati. Mai bine dorm putin, macar atunci cand dorm nu ma raneste nimeni. Mi-am lasat capul pe spate si am continuat sa privesc ploaia de afara. Iar in final am adormit.
- Domnisoara! Domnisoara trezitiva stati pe locul meu.
Si mam trezit pentru ca individul din fata mea tot tragea de mine. Ceea ce m-a enervat.
- Nu mai trage de mine! Si de ce dracu dintre toate locurile tu il vrei tocmai pe asta? am spus ridicandu-ma in picioare.
- Pentru ca am platit pentru el.
- Da si eu am platit, dar puteai sa astepti macar sa ma trezesc si te lasam la locul tau.
- Frate ce lume crizata.
- Ia mai taci.
- Nu vreau!
- A da? Si ce te face sa crezi ca imi pasa?
- Cine a spus ca cred asta?
Si m-a inchis. Ahhh urasc asta.
- Ha te-am prins!
- Ba nu!
- Mmmm...ba da!
- BA NU!
 - BA DA! 
- Ok vreti sa nu mai tipati aici? Vreau si eu sa ma odihnesc.
- Scuze.
Am spus deodata asezandu-ne jos. 
- Ok poti veni la locul tau.
M-am ridicat pentru a ma muta in cealalta parte, dar mana lui m-a oprit. Era atat de calda incat imi facea sangele sa fiarba.
- Nu stai jos, stau aici.
- Dar...ai spus ca vrei la geam.
- Nu mai vreau, stai jos.
- Ok deci mai trezit degeaba?
- Scuze.
- Nu mai conteaza.
M-am asezat langa el in partea de la geam. Era dragut, chiar foarte dragut, si zambea intr-un mod care ma facea sa tresar. Nu era mai mare deact mine, cred ca eram de aceeasi varsta.
- Deciiii...unde mergi?
- Oriunde.
- Pe bilet ce scrie?
-Constanta.
- Si eu.
- Superb, am parte de companie.
- A da... sunt Andrei.
- Ella.
Si am continuat asa cred ca mai bine de 2 ore. Am vorbit si iar am vorbit in continu. Dar m-a luat somnul si am adormit. Cand m-am trezit si am deschis ochii, am vazut chipul lui perfect care ma privea zambind. Mana lui era in parul meu, iar eu eram in bratele lui. Ok, cum am ajuns acolo? Defapt nu imi pasa...el imi zambea, iar asta era tot ceea ce conteaza. Mi-am ridicat usor capul de pe picioarele lui, iar acela a fost moomentul in care s-a aplecat si m-a sarutat. Avea buzele atat de moi, de catifelate...atat de perfecte pentru mine si imperfecte pentru alti. I-am raspuns acelui sarut, care a durat destul de mult. Iar cand insfarsit ne-am desprins buzele insetate si ne-am privit a fost o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte.
- Un nou inceput. Am spus zambind.
- Impreuna!
Ne-am lipit din nou buzele...iar in jurul nostru magia a explodat.

duminică, 8 mai 2011

Love letters


"Draga mea, un drum greu ma asteapta, dar nu ma tem. Nu ma tem pentru ca stiu ca tu vei fi mereu acolo pentru mine. Iar orice pas gresit as face, tu ma vei ierta. Iubita mea, iti scriu deoarece am realizat ca nu mai pot trai fara tine. Lumea din jurul meu imi vaneaza sufletul. Am nevoie de tine iubirea mea, pentru ca langa tine am totul si sunt fericit. Draga mea drumul meu se indreapta catre tine, stiu ca esti departe dar voi veni. Nu mai pot sta departe de tine...fara tine sunt un mort viu. Iar acolo unde esti tu, voi fi si eu fericit. Asteaptama, voi veni!
                                                                    Cu drag, a ta iubire nemuritoare.

Am intors plicul pe toate partile, dar in zadar nu scria niciunde cui ii apartine scrisoarea si unde trebuia sa ajunga ea defapt. Am citit din nou scrisoarea, era minunat cum un barbat ar putea scrie asa ceva pentru o femeie, dar totusi cui trebuia sa dau eu scrisoarea? Am intors-o, iar pe spatele scrisori scria ceva care m-a socat pentru o clipa.

Din infernul Iad catre portile Raiului ...din partea unui demon care a iubit un inger.

Acest lucru explica de ce scrisoarea cazuse din cer...

marți, 3 mai 2011

Girls just wanna have FUN!

STOP! Pe bune mam saturat sa vad cum tot plangem si suferim dupa baieti si lor abea daca le pasa.
Hai sa ne amintim cum eram noi inainte sa apara iubirea asta imposibila. Eram fete vesele, mereu happy, faceam doar nebuni, soarele stralucea pentru noi, prosteam baieti si alte multe lucruri de genul asta (cred ca ar fi o lista prea lunga de enumerat). Ideea e ca inainte ne traiam si noi viata din plin, acum ce facem? vai de stelele noastre (ca tot era vorba aia veche nu?). Acum stam si suferim si dam apa la soareci...ce am fost si ce am ajuns. Fete nu mai merge asa! Devenim prea naive in fata iubirii. Si pentru ce? Pentru un prost care nici nu ne baga in seama? Desi stim ca nu merita, tot luptam, pentru ca noi suntem luptatoare. Noi stim ce e iubirea cu adevarat si daca nu stim ne-o imaginam. Pentru ca noi suntem fete, nimeni nu ne schimba. Desi uneori ar trebui sa ne schimbam chiar noi. Asta e...iubirea ne cucereste, nu avem ce face in privinta ei, iar daca am ignora-o am suferi si mai mult. 
Imi e dor de noi fetele vechi, dar asta e doar o perioada mai grea din viata noastra. Am dreptate fete ?

P.S: Cele care nu iubiti, traiti din plin pentru ca: Girls just wanna have FUN! 

duminică, 1 mai 2011

Iert dar nu uit


Stateam inchisa in camera, cu spatele lipit de usa. Respiram din ce in ce m-ai repede si nu era din cauza ca as fi alergat sau ceva de genul, ci pentru ca ajunsesem cu nervii la pamant. A fost prea mult pentru o singura seara! Nu mai puteam continua, nu stiam ce sa fac. Eram distrusa psihic. Nu puteam nici macar sa plang, desi lacrimile imi inundara ochii si doreau sa iasa la suprafata. Una a reusit sa evadeze, dar restul au ramas pe loc pentru ca furia, sentimentele, dezamagirea, poate chiar si teama ma dominau. Un gand mi-a traversat mintea, apoi acel gand a explodat: Dumnezeu! El era singurul care ma putea ajuta in acele momente, El era singurul care ma putea auzi in acele momente. I-am cerut ceva. I-am cerut sa trimita o persoana in viata mea. O persoana care sa inteleaga ceea ce simt, o persoana careia sa ii pese de mine. Astept aceea persoana, poate ca am intalnit-o sau poate ca nu. Desi sper ca v-a aparea cat mai repede posibil, pentru ca am nevoie de ajutor! 
Cineva l-a care tin foarte mult mi-a spus sa te iert, l-a inceput am spus ca nu pot ierta asa ceva, dar acum dupa putin timp de gandire...te voi ierta. Dar nu pentru ca esti cine esti, ci pentru ca Dumnezeu mi-a fost mereu alaturi, iar el iarta toti oameni...asa cum si eu trebuie sa iert. Dar sa ti bine minte: Te iert dar nu voi uita vorbele tale niciodata! Si sa sti ca ziua aceea v-a intra in istorie pentru mine. Pentru ca v-a fi una din zilele pe care Nu le voi uita niciodata!

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Ce e diferit azi? Finalul

- Esti bine? 
M-a intrebat J. venind langa mine. Abea mai statea in picioare, sangele inca continua sa curga. Iar frica m-a cuprins din nou.
- Trebuie sa sunam la salvare.
- Nu vor sti unde suntem. Trebuie sa mergem la spital.
- Dar...
- Sunt bine. Acum haide.
L-am luat de mana pentru al ajuta. Era foarte slabit si se deplasa greu. 
Am iesit de pe aceea alee frumoasa si inflorita si am ajuns din nou in parc. Acolo cativa oameni ne-am vazut si au chemat salvarea. Doi barbati de la salvare l-au luat pe J. si l-a asezat pe o targa. Pe mine m-au asezat langa J. iar o alta femeie a inceput sa imi curete rana de la gat.
La spital J. a primit sange, iar cand am intrat la el, era din nou J. pe care il stiam eu.
- Printesa viziteaza printul. Trebuia sa fie invers.
- Nu conteaza. Tot ceea ce conteaza este ca printul e bine.
- Si printesa teafara si nevatamata.
Mam apropiat de el si l-am sarutat usor pe buze, ceea ce l-a facut sa zambeasca.
- J. ce a vrut sa spuna omul acela prin speranta si singuratatea impreuna?
- Tu esti singuratatea, eu speranta, iar noi suntem impreuna.
- Dar de ce? Nu inteleg.
- Esti singuratatea deorece ai fost mereu singura, iar eu am sperat mereu. De aceea tu ai devenit Singuratatea, iar eu speranta.
- Dar ce suntem? De ce ai spus atunci ca nu esti muritor?
- Suntem oameni, daor ca facem parte din puterea sentimentelor. Sunt doua tabere: ceea a iubiri si cea a urei, iar noi suntem impartiti in aceste tabere. Tu nu faceai parte din aceste tabere, dar acum faci parte din tabara iubiri, pentru ca ai gasit speranta. Adica pe mine. Eu sunt un muritor, noi toti suntem muritori, dar suntem putin mai puternici decat restul oamenilor.
- Deci acum sunt iubita?
- Da!
J. mia zambit, apoi m-a luat de mana si mi-a sarutat-o. 
- Deci care v-a fi urmatoarea destinatie a noastra dupa ce iesi din spital?
- Cred ca dormitorul, sunt cam obosit.
Am inceput sa radem, apoi ne-am privit pentru o clipa. Eram fericita, iar el reusise sa ma faca sa simt aceste sentimente: fericirea, iubirea, dar in ultimul rand speranta.
- Iar acum printesa este fericita...
- ...iar printul zambeste spunand-ui ca o iubeste si o va iubi mereu.


Sfarsit! 

vineri, 29 aprilie 2011

Ce e diferit azi? Partea V

Ma uitam l-a el si nu imi venea sa cred ca inca m-ai are putere. Imi era frica. Imi era frica pentru el, pentru ca nu cumva sa il pierd si pe el. Singura persoana care a reusit sa ma faca fericita. Singurul om pe care am reusit sa il iubesc in toata viata mea.
I-am dat tricoul jos pentru al aseza pe rana, dar mi s-a oprit respiratia cand am vazut rana. Era adanca, iar sangele curgea si tot curgea.
- Sunt bine.
A spus J. zambind, apoi si-a ridicat mana si mi-a sters lacrimile. Am luat tricoul si l-am asezat pe rana pentru a opri sangerarea.
- Mori odata! Urasc dragalaseniile astea, mi se face scarba cand va vad.
- Taci odata! Am spus nervoasa.
- Ti-am spus sa nu ridici tonul la mine!
Gata! Deja tampitul asta ma enerva. Am sarit in picioare si m-am dus langa el.
- Ca daca nu ce? Hai sa iti spun ceva. Nu imi este frica de tine! Sunt in stare sa lupt cu tine si sunt in stare sa te distrug!
A inceput sa rada.
- Singura, singura, dar curajoasa. Mai fetito nu ma enerva ca sunt in stare sa incalc planul si sa te omor.
- Despre ce plan tot vorbesti. Dumnezeule! 
- Las-o in pace! Nu vei reusi niciodata. Nu este singura, ma are pe mine, mereu ma v-a avea.
- Gresit. Tu esti mort!
S-a indreptat cu cutitul spre J. nu puteam sa las ca asa ceva sa se intample. L-am prins de mana, iar cutitul aproape ca imi atingea gatul. Era puternic, mult m-ai puternic decat mine. A vrut sa ma deea la oparte, dar nu a reusit. Eram in stare sa fac orice pentru J. chiar sa mor pentru al salva pe el.
- Date din drum fetito, altfel te mor si pe tine.
- Nu!
Am tipat. Lama cutitului imi atingea gatul si simteam cu sangele incepea sa curga. Ma durea, dar nu renuntam. Am inceput sa tip si m-ai tare, dar lama cutitului a inceput sa ma taie tot mai tare. Iar atunci l-am vazut pe J. langa mine. L-a prins de mana si a indreotat cutitul spre el, apoi l-a strapuns.
- Jocul se schimba! A spus J.
- Raul v-a triumfa! In lumea reala raul castiga mereu. Baiete astea nu sunt basme! 
- Gresit. Binele este cel care triumfa. Acum carate si nu uita daca te m-ai vad vreodata in viata mea te voi omori! 
-  Mai vedem noi. Dar regina mea, Ura, este mult mai puternica decat Iubirea.
- Gresit din nou. Acum carate! 
S-a ridicat, dar inainte de a pleca m-a privit.
- Speranta si Singuratatea. Nu credeam ca voi vedea asta vreodata.
Apoi a plecat. Dar ce vrea sa zica cu asta? 


to be continued...

miercuri, 27 aprilie 2011

Ce e diferit azi? Partea IV

Am imbracat acea rochie alba, iar J. m-a scos la o plimbare in parc. Eram pe o alee pe care nu mai fusesem niciodata in viata mea. Florii, zecii de mii de florii o inconjurau. Iar peste tot erau fluturii albi. Totul era parca rupt dintr-o poveste, ca si cum as fi pasit pe o alee a Raiului.
- Visez nu-i asa?
Nu mi-a raspuns, el doar a zambit continuand sa mearga mai departe. Am privit din nou in jur si am observat ca nu era nimeni dinafara de noi acolo. Poate ca din acest motiv totul era atat de fermecator, pentru ca mana omului nu ajunsese sa distruga.
- Locul acesta a fost creat pentru tine.
- Ti-a m-ai spus cineva ca minti frumos?
- Aflu acum. 
Ne-am oprit pentru a ne saruta, dar in acel moment inima mea s-a oprit pentru o secunda, iar frica a pus stapanire pe mine. In spatele lui J. era un om, desi nu il pot numi om ci bestie. L-a injunghiat pe J. cu un cutit, apoi a stat pur si simplu zambind langa mine ca si cum s-ar uita la un copil care se joaca in nisip. Am inceput sa plang, apoi sa tip, nu m-ai stiam ce sa fac era ca si cum insfarsit m-as fi trezit la realitate.
- Tu...tu esti un criminal.
- Da, sunt.
- Ce ti-a facut el...
- El nimic. Tu esti cauza.
- Eu? Ce ti-am facut eu? Nu am facut rau nimanui niciodata...
- Asculta nu tipa la mine!
M-a luat de gat si a inceput sa ma stranga. Simteam cum raman fara aer.
- De ce nu m-ai omorat pe mine de ce trebuia sa ii faci asta lui?
- Sa iti explic nu e in interesul meu sa te omor.
 A spus dandu-mi drumul.
- Atunci ce vrei?
- Vreau ca tu sa fi singura si vei fi mereu singura. Tu, te-ai nascut pentru a fi singura. Pentru ca tu esti singuratatea! Scoate-ti toate porcariile pe care ti le-a bagat baiatul asta in cap. Nu vei fi niciodata fericita! Doar singura. Mereu singura!
- Nu!
A spus J. care se afla intr-o balta de sange. Am cazut in genunchii langa el, iar lacrimile au inceput sa imi curga si mai tare.
- Nu-l asculta...tu nu esti singura. Ma ai pe mine. Eu te voi face fericita. Ti-am promis!
- Pe bune ma faci sa rad. Doar o lovitura de cutit si i-au toata viata din tine. Esti un muritor!
- Nu. Nu sunt! 


to be continued...

marți, 26 aprilie 2011

Ce e diferit azi? Partea III

- La multi ani? Pentru ce?
- Ziua ta.
- Ce e cu ea?
- E azi!
Il priveam nedumerita. Nu intelegeam nimic din ceea ce spune.
- Nu ai uitat de ziua ta nu-i asa?
- J. am fost singura toata viata mea, nimeni nu a fost vreodata langa mine. Nimeni J.. De ce mi-as aminti de o zi stupida care imi reaminteste ca am m-ai inaintat cu un pas spre moarte. De ce?
- Nu gandi asa. E ziua ta, ziua unui om nu inseamna ca este mai aproape de moarte. 
- Atunci ce inseamna J.?
- Sarbatoare, pentru ca acum 18 ani, tu ai venit pe acest pamant.
- Mai bine nu veneam niciodata. Viata mea a fost un chin. Nimeni nu m-a iubit. Nimanui nu i-a pasat de mine.
- Stiu, dar de azi viata ta se v-a schimba. Iti promit!
- Cum se v-a schimba?
- Te voi face fericita, vreau asta. Vreau ca tu sa fi cea mai fericita fiinta de pe acest pamant.
O lacrima s-a scurs pe obrazul meu.
- De ce ai face asta J.?
- Pentru ca eu...Te iubesc!
Am inceput sa plang, iar el m-a luat in brate. Simteam iubirea, chiar o simteam. Pentru prima data in viata mea cineva ma iubea si pe mine, ii pasa de mine.
- Te simt J. si poate ca toti acesti ani de suferinta au avut rostul lor...pentru ca acum simt iubirea, iar acum pot spune cuiva te iubesc. Te iubesc J.!
L-am privit, ochii ii erau inundati de lacrimi, dar se abtinea sa nu planga.
- Eu te iubesc m-ai mult. Acum vin-o vreau sa iti arat ca azi e diferit de ieri.
- Mi-ai aratat deja J..
- Asta a fost doar inceputul.  
- Un inceput pe care il voi tine minte toata viata.
- Asa sper. Haide! Mai am multe surprize pentru tine. 
S-a ridicat si m-a tras dupa el pana in dormitor, unde pe pat era asezata o rochita alba. Era minunata, atat de simpla, dar atat de frumoasa. M-am intors spre el, iar el s-a aplecat pentru a ma saruta. 


to be continued...

luni, 25 aprilie 2011

Ce e diferit azi? Partea II

Un sarut m-a trezit, iar primul zambet pe care l-am vazut in aceasta dimineata, a fost acel zambet dulce pe care il adoram atat de mult.
- Neata. 
Mi-a spus zambind, apoi a inceput sa dea toata plapuma pe jos.
- Hei! Lasa-ma sa dorm.
- Azi e zi speciala ai uitat?
- Da.
- Pe bune?...hai odata nu te las pana nu te ridici din pat si daca nu vrei de buna voie, te iau cu forta. 
A inceput sa rada.
- Poti face ce vrei, nu ma ridic din pat. Vreau sa dorm! 
- Iar eu vreau sa mananci.
A dat din nou plapuma pe jos si m-a luat in brate.
- J. lasa-ma jos. Vreau sa dorm.
- Dormi deseara. 
- Dar pana deseara mai este mult timp.
- Timp pe care il vom petrece impreuna. Hai te roooog.
Si a facut fata aceea dragalasa de catelus. Ahh nu puteam rezista acelor ochii.
 - Bine fie cum vrei tu.
Am spus dandu-mi ochii peste cap, dar el doar a zambit. Apoi m-a dus in bucatarie asezandu-ma pe scaun. 
- Ai pregatit micul dejun?
- Da. Sper sa iti placa.
- Deci...ce ai pregatit?
- Cereale.
- Si...ti-a luat mult sa le pregatesti nu?
- Am stat ore in bucatarie. Nici nu sti cat de groaznic a fost.
- Aha.
Am inceput sa radem. 
- Deci...cereale?
- Da, te rog. Cum crezi ca as putea refuza dupa ce stiu ca ai muncit atat?
- Asa ziceam si eu.
Mi-a adus cerealele, erau cu ciocolata. Preferatele mele.
- Merg la baie, pana rontai tu.
- Ok.
Un singur cuvant imi venea in cap acum. Dulce. Era prea dulce. Cum as putea sa nu il iubesc?
- Delicioase, nu?
- Intradevar o delicatesa.
Am ras din nou.
- Inchide ochii.
- De ce? 
- Vei vedea. 
Am inchis ochii si am simtit buzele lui care le sarutau pe ale mele.
 - Deschide acum. 
I-am deschis si am vazut cel mai frumos trandafir din cati am vazut vreodata.
- La multi ani!

 to be continued...