duminică, 1 mai 2011

Iert dar nu uit


Stateam inchisa in camera, cu spatele lipit de usa. Respiram din ce in ce m-ai repede si nu era din cauza ca as fi alergat sau ceva de genul, ci pentru ca ajunsesem cu nervii la pamant. A fost prea mult pentru o singura seara! Nu mai puteam continua, nu stiam ce sa fac. Eram distrusa psihic. Nu puteam nici macar sa plang, desi lacrimile imi inundara ochii si doreau sa iasa la suprafata. Una a reusit sa evadeze, dar restul au ramas pe loc pentru ca furia, sentimentele, dezamagirea, poate chiar si teama ma dominau. Un gand mi-a traversat mintea, apoi acel gand a explodat: Dumnezeu! El era singurul care ma putea ajuta in acele momente, El era singurul care ma putea auzi in acele momente. I-am cerut ceva. I-am cerut sa trimita o persoana in viata mea. O persoana care sa inteleaga ceea ce simt, o persoana careia sa ii pese de mine. Astept aceea persoana, poate ca am intalnit-o sau poate ca nu. Desi sper ca v-a aparea cat mai repede posibil, pentru ca am nevoie de ajutor! 
Cineva l-a care tin foarte mult mi-a spus sa te iert, l-a inceput am spus ca nu pot ierta asa ceva, dar acum dupa putin timp de gandire...te voi ierta. Dar nu pentru ca esti cine esti, ci pentru ca Dumnezeu mi-a fost mereu alaturi, iar el iarta toti oameni...asa cum si eu trebuie sa iert. Dar sa ti bine minte: Te iert dar nu voi uita vorbele tale niciodata! Si sa sti ca ziua aceea v-a intra in istorie pentru mine. Pentru ca v-a fi una din zilele pe care Nu le voi uita niciodata!

5 comentarii: