luni, 16 mai 2011

Eu, tu si un tren hoinar


Ploaua. Privesc picaturile de ploaie cum cad pe geamul jegos al trenului. Imi este frig, iar barbatul din fata mea imi provoaca frica. Frica unei fete singure, pentru ca da, sunt din nou singura, singura in lumea asta paralela de tot ceea ce o inconjoara. Singura intr-un tren al carei destinatie nu o stiu. Stiu doar ca pe biletul meu destinatia este Constanta. Dar ce mai conteaza...nu imi mai pasa. Nu imi pasa cat de lung este drumul sau daca voi pati ceva in calatoria mea spre nicaieri.
- Domnisoara? Biletul.
Am ridicat privirea, iar in stanga mea l-am vazut pe controlor. I-am intins biletu.
- Cam urata vremea pentru Constanta, nu credeti?
Am dat usor din umeri. V-am spus si va mai spun...nu imi pasa. Mi-a intins biletul, apoi a plecat.
- In ziua de zi toata lumea se baga in seama. 
A spus barbatul din fata mea. Pe bune? Uite cine vorbeste. Oameni obsedati. Mai bine dorm putin, macar atunci cand dorm nu ma raneste nimeni. Mi-am lasat capul pe spate si am continuat sa privesc ploaia de afara. Iar in final am adormit.
- Domnisoara! Domnisoara trezitiva stati pe locul meu.
Si mam trezit pentru ca individul din fata mea tot tragea de mine. Ceea ce m-a enervat.
- Nu mai trage de mine! Si de ce dracu dintre toate locurile tu il vrei tocmai pe asta? am spus ridicandu-ma in picioare.
- Pentru ca am platit pentru el.
- Da si eu am platit, dar puteai sa astepti macar sa ma trezesc si te lasam la locul tau.
- Frate ce lume crizata.
- Ia mai taci.
- Nu vreau!
- A da? Si ce te face sa crezi ca imi pasa?
- Cine a spus ca cred asta?
Si m-a inchis. Ahhh urasc asta.
- Ha te-am prins!
- Ba nu!
- Mmmm...ba da!
- BA NU!
 - BA DA! 
- Ok vreti sa nu mai tipati aici? Vreau si eu sa ma odihnesc.
- Scuze.
Am spus deodata asezandu-ne jos. 
- Ok poti veni la locul tau.
M-am ridicat pentru a ma muta in cealalta parte, dar mana lui m-a oprit. Era atat de calda incat imi facea sangele sa fiarba.
- Nu stai jos, stau aici.
- Dar...ai spus ca vrei la geam.
- Nu mai vreau, stai jos.
- Ok deci mai trezit degeaba?
- Scuze.
- Nu mai conteaza.
M-am asezat langa el in partea de la geam. Era dragut, chiar foarte dragut, si zambea intr-un mod care ma facea sa tresar. Nu era mai mare deact mine, cred ca eram de aceeasi varsta.
- Deciiii...unde mergi?
- Oriunde.
- Pe bilet ce scrie?
-Constanta.
- Si eu.
- Superb, am parte de companie.
- A da... sunt Andrei.
- Ella.
Si am continuat asa cred ca mai bine de 2 ore. Am vorbit si iar am vorbit in continu. Dar m-a luat somnul si am adormit. Cand m-am trezit si am deschis ochii, am vazut chipul lui perfect care ma privea zambind. Mana lui era in parul meu, iar eu eram in bratele lui. Ok, cum am ajuns acolo? Defapt nu imi pasa...el imi zambea, iar asta era tot ceea ce conteaza. Mi-am ridicat usor capul de pe picioarele lui, iar acela a fost moomentul in care s-a aplecat si m-a sarutat. Avea buzele atat de moi, de catifelate...atat de perfecte pentru mine si imperfecte pentru alti. I-am raspuns acelui sarut, care a durat destul de mult. Iar cand insfarsit ne-am desprins buzele insetate si ne-am privit a fost o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte.
- Un nou inceput. Am spus zambind.
- Impreuna!
Ne-am lipit din nou buzele...iar in jurul nostru magia a explodat.

2 comentarii: