joi, 21 iulie 2011

Frica

Imi este frica de aceste animale cu 2 picioare, 
Imi este frica sa nu fiu ranita din nou,
Imi este frica pentru ca simt ca voi fi mereu singura.
Imi este frica de instinctele mele,
De fericirea care dispare mereu prea repede.
Imi este frica pentru ca stiu ca voi fi inghitita de depresie si durere.
Imi este frica pentru ca am realizat ca toata viata mea a fost asa,
Si pentru ca nimeni nu este aici, langa mine.
Imi este frica pentru ca nu mai pot avea curaj.

miercuri, 20 iulie 2011

O serie lunga de intrebari

 Oare in viata este deajuns sa visezi?
Sau ai nevoie de putine momente de realitate?
Dar de ce realitatea distruge mereu visul?
Asa cum si ura distruge deseori iubirea.
Si de ce incerc uneori sa castig, daca in final pierd tot?
De ce sa continui sa sper, cand speranta moare?
Si de ce sa incerc sa ajung sus, cand defapt raman mereu jos?
Si de ce ma zbat sa zbor, cand aripile mele sunt zdrobite?
De ce nu pot alege si eu raul, asa cum o fac cei din jur?
De ce sufletul meu alege doar lumina, ci nu intunericul?
Si de ce sunt lasata in urma?
De ce obrazul meu este plin mereu cu lacrimi?
De ce sufar in tacere?
De ce nu mai pot avea incredere in nimeni?
De ce toti m-au tradat?
De ce sunt puternica cand defapt nu ma pot impune asa cum vreau?
Si mai ales...de ce nu pot fi si eu o stea pe cerul lor?
De ce ma simt bine atunci cand scriu? 
Si de ce nu gasesc niciodata raspuns intrebarilor mele?

marți, 12 iulie 2011

Rain


Pentru ca ploaia chiar era in regula,
Pentru ca nu ti-am putut vedea lacrimile...era in regula,
Pentru ca totul era in regula...nu te-am putut opri.

Pentru ca inima ta plangea,
Pentru ca stropii de ploaie ce puteau sterge amintirea din inima ta
...cadeau neancetat
Pentru ca inima mea plangea,
Pentru ca stropii de ploaie care puteau sterge amintirea ta 
...cadeau neancetat.

Pentru ca nu te-am putut privii cum pleci 
Pentru ca ploaia cadea
Pentru ca lacrimile mele curgeau
Pentru ca sufletul meu tanjea 
...dupa amintirea ta.
Si pentru ca am fost cat se poate de...

sâmbătă, 9 iulie 2011

Aceeasi moneda

Iti place sa fi in centrul atentiei, sa ai toate privirile asupra ta, sa ii jignesti pe altii, sa provoci durere. Dar tu nu esti om ci demon. 

Nu am nimic cu nimeni, dar persoanele de genul asta, imi provoaca sila. Si sincera sa fiu, as fi foarte fericita sa vina cineva sa v-o plateasca cu aceeasi moneda. Pentru ca meritati asta, dar nu imi fac grij,i pentru ca este cineva acolo Sus, iar acel cineva vede tot. M-am convins de asta! Uitate la tine acum draga "prietena", ti-ai batut joc de mine, dar roata s-a intors...iar acum faima ta se afla undeva pe la 2 la %. Si acum ma intreb, cum te simti? cum te simti cand nu mai ai aliati? Poate ca ma insel...dar eu asa vad situoatia de azi.Si sunt fericita pentru ca am indurat...a meritat pentru ca acum sunt mult mai puternica. Desii imi este mila de tine si stiu ca nu ar trebui, dar asa sunt eu...nu voi fi niciodata o scorpie pentru ca ador sa vad zambete pe fetele oamenilor! asa ca zambiti prieteni...zambiti chiar si atunci cand este greu, intr-un final totul va fi bine.

marți, 5 iulie 2011

Tristetea ofera aripi


Uneori tristetea iti deschide ochii, te ajuta sa vezi latura ascunsa a unui om pe care poate ca il credeai perfect sau macar aproape de tine. Dar acesti oameni nu exista, toti vor doar un lucru: sa-ti distruga latura umana, sa te vada jos, la pamant, sa te calce in picioare, apoi sa iasa in evidenta prin rautatea lor. Tristetea nu omoara speranta, ci o face mai puternica, o intareste. Iar acest lucru ne face si pe noi mai puternici. Tristetea nu a omorat pe nimeni, dar noi ne ferim de ea. Pentru ca da, e dureros sa suferi, dar tristetea nu este mereu ceva rau...uneori tristetea ne ajuta sa vedem ceea ce fericirea niciodata nu va reusi. Si nu uitati dupa fiecare lacrima varsata, va urma un zambet. Asa cum dupa ploaie rasare soarele.

sâmbătă, 2 iulie 2011

It doesn't make sense to me

 Mam saturat de fite si oameni fara respect, traiesc intr-o lume fara constiinta, o lume care uita ca iubirea este mai presus de orice, o lume inutila. Si sincer nu mai rezist sa stau inchisa in mica mea cusca, in mica mea lume imaginara...vreau ca lumea mea imaginara sa devina realitate. Vreau sa vad zambete, rasete si o lume fericita. Iar in loc de asta vad cu totul alt ceva. Lumea innebuneste, dispera, iar banii devin cel mai important lucru pentru ei. Asa ca, ma intreb: cine ma va salva de acesti nebuni? dar cine ii va salva pe ei de nebunie? pot fi cu adevarat salvati? dar eu, eu pot fi salvata?


P.S: Si atunci cand totul e scrum, oare mai are rost sa lupti? Iar salvarea, ea de unde vine?