Viata, un cosmar real

Liniste. Cine spune ca noaptea este zgomot...se insala. Era in jur de zece seara, eram singura pe strazile Bucurestiului cautand un loc in care sa ma duc. Un loc in care sa ma gasesc pe mine, cand cineva m-a tras de mana. 
- Hey C. ce faci?
- Alex ?
- In persoana. 
- Wow, esti chiar tu.
L-am luat in brate si l-am sarutat usor pe obraz, ceea ce a facut ca zambetul lui sa se mareasca.
- Te-ai schimbat...arati mult mai bine. Chiar foarte bine.
- Mersi. Nu credeam vreodata ca imi vei spune asta.
- Eram mai ciudat cand eram mic. Dar m-am schimbat si eu. A da sa nu uit, ei sunt prieteni mei Mike, Sam, Josh, Erich, Fly si Chris.
- Salut baieti. 
- Sti ma gandeam poate vi cu noi sa bem ceva, mai povestim una alta. 
De ce nu ? Adica ce pierdeam daca stateam putin cu un prieten vechi?
- Mi-ar placea. 
Am intrat intr-un bar unde am baut mai multe pahare de votca si inca ceva care nustiu ce era, dar stiu ca imediat dupa simteam ca imi cresc aripi si incep sa zbor. Dupa un timp nu mai eram constienta de ce se intampla in jurul meu. Stiu doar ca m-am trezit intr-un loc care pare ca semana cu o cladire parasita. Eram intinsa pe o saltea, iar langa usa il vedeam pe Mike. M-am ridicat incet si mam dus spre el. 
- Hei Mike, ce se intampla...unde sunte.....
Atunci a intrat Alex pe usa si m-a prins de par, tarandu-ma pana la saltea.
- Stai jos! 
- Alex...ce se intampla...de ce faci asta?
- Taci! 
Am inceput sa plang, nu intelegeam unde sunt, ce se intampla si de ce prietenul meu imi vorbea asa. Atunci am vazut usa deschizanduse si pe ea a intrat un barbat pe care il cunosteam.
- Paul....tu....ce cauti aici?
- Hai sa spunem doar ca eu fac legea aici. 
S-a urcat peste mine si a inceput sa ma dezbrace. Am inceput sa ma zbat, dar ma prins de maini tinandu-ma strans. Am inceput sa urlu cat de tare puteam...dar degeaba nimeni nu ma putea auzi, iar cei care ma auzeau...nu faceau nimic pentru a opri cosmarul meu. 
- Stai! a spus Alex cu o voce care putea dobori un munte. Voi va cunoasteti?
- Am fost colegi in generala. Dar ce mai conteaza acum. Taceti sau iesiti afara. 
M-am uitat in ochii lui Paul, erau exact cum mii aminteam...la fel de verzi si de caldurosi, doar ca acum caldura lor ma ardea si imi provoca rani pe tot corpul.
- De ce? De ce imi faci asta Paul? Am spus printre lacrimi.
- Pentru ca te iubesc!
- Daca mai iubi nu ai face asta.
- Taci! 
A continuat sa ma dezbrace pana cand am ramas fara haine pe mine. Iar apoi....m-a violat. Am tacut, ce rost mai avea sa tip. Ce rost mai avea sa ma zbat cand nimeni nu ma ajuta?