Un strop de eliberare

Stiti senzatia aceea pe care o ai atunci cand pleci intr-un loc nou in care nu te cunoaste nimeni? E senzatia libertatii. Am fost plecata timp de o saptamana departe de rutina zilnica a unui micut oras din Transilvania. As putea spune ca am evadat si as face-o din nou pana la sfarsitul vietii. E atat de placut sa fi in locuri unde nu cunosti pe nimeni si nimeni nu te cunoaste, locuri in care barfa nu e pe primul plan, pentru ca oamenii ajung acolo pentru a se distra si a-si crea noi amintiri. 

P.s: Atunci cand vrei libertate...evadeaza! 

...pozitiv.

Descopar zi de zi ca in interiorul subconstientului meu exista lucruri pe care nu le-am gandit inainte. 

De azi sunt POZITIVA.

Sperantele chiar nu mor niciodata! Iar atunci cand iti spui ca "totul va fi bine" chiar asa va fi! 

P.s: Viata e plina de culori, atat de multe incat, atunci cand simti ca totul s-a sfarsit, te loveste una din ele si iti reda zambetul. 

Doar eu, o muritoare

Sunt doar eu, o simpla faptura care isi urmeaza destinul incercand sa surprinda in calea ei toate momentele vietii. Sunt un suflet impartit in doua, o parte intunecata si una la fel de stralucitoare precum lumina Soarelui. Invizibila si irevelanta pentru unii, dar atat de vizibila si relevanta pentru cei care chiar conteaza.Puternica, curajoasa si cu miliarde de vise care intr-o zis sunt sigura ca se vor implinii. 

Iubesc, urasc, zambesc si plang la fel cum o faceti si voi. M-am nascut, am experimentat, traiesc si ma voi stinge cand va fi cazul, asa cum ati facut, faceti si ve-ti face si voi. Nu sunteti cu nimic mai speciali. Toti suntem la fel, noi toti suntem lutul pe care destinul il prelucreza cu mare grija.

Dar orice ar fi si oricat de greu ar fi drumul meu, voi continua sa lupt, voi da totul. 

Vreau sa sti ca sunt doar eu, o fiinta care stie sa traiasca viata din plin si sper din tot sufletul ca si tu faci la fel. Nu uita ca toti suntem unici.

P.s: Fi centrul propriului tau Univers! 

O mica stea pe cerul tau

Stele, imi place sa stau noaptea sa le privesc, sa ma pierd in farmecul si straluciea lor, sa imi imaginez ca sunt una dintre ele. 

Cum ar fi daca as fi o stea? 

Daca as fi o stea...ah da, daca as fi o stea, as veghea somnul celor pe care ii iubesc, as plange pentru ca sunt atat de mica si plapanda, m-as pierde in infinitul luminilor pentru ca tu sa nu ma gasesti niciodata, iar daca totusi vei reusii sa ma gasesti, atunci voi stralucii atat de tare incat insusi Soarele va ramane uimit de puterea mea, iar tu vei sti ca sunt acolo pentru tine.

Cand voi fi o stea, voi fi o flacara care va reusii sa lumineze o infima parte a cerului tau. Nu va conta ca sunt o luminita neinsemnata, pentru ca voi sti mereu ca pentru tine voi fi cea mai importanta. 

Mai din nou in calendar

   Dupa iarna geroasa si zilele ploioase pe care le-am avut pana acum, in sfarsit putem spune ca vine vara cea mult asteptata. O luna estea cea care ne desparte de ea, dar aceasta luna este una dintre cele mai frumoase luni ale primaverii. 

P.s: profitati de soare si zambiti in fiecare moment, chiar daca uneori iti e greu sa o faci, macar incearca!

"LA multi ani" urarea banala pe care nu o simte nimeni!

In viata vine momentul cand ajungi sa realizezi ca lucrurile care te entuziasmau si pe care le asteptai cu atat de multa bucurie cand erai mic, nu mai sunt atat de importante.Atunci cand ajungi sa iti consideri ziua de nastere, doar o zi obisnuita in care oamenii  dragi tie si cei falsi iti spun un simplu "La multi ani" care pentru ei nu inseamna nimic. E ca si atunci cand te intalnesti cu cineva pe strada si il intrebi ce face, adevarul e ca nu iti pasa ce face persoana respectiva, "ce faci?" a devenit doar expresia banala care urmeaza dupa salut. Ei bine exact aceeasi poveste o are si "La multi ani!" Daca am sau nu dreptate, sa imi spuneti voi. Aceasta este constatarea mea, a voastra care este?

Nedefiniti

Pierduti in spatiu,

Pierduti in trecut, prezent si viitor,

Pierduti in tot ceea ce numim viata.

Suntem doar  particula care umple golul unui univers nedefinit,

Suntem niste trecatori care impodobesc peisajul lumii noastre,

Apoi disparem lasand in urma noastra, nimic altceva decat un mare vid!

December

Cu pasi repezi, dar siguri, Decembrie a revenit in peisajul lumii noastre. Luna bunatatii a revenit petru a aduce putina lumina, acolo unde aceasta s-a stins de mult. A revenit pentru a ne salva sufletele din ghiarele intunericului, asa cum o face in fiecare an. Pentru a ne arata ca speranta inca exista si ca visele si dorintele arzatoare se implinesc! Pentru a ne demonstra ca iubirea este infinita si ca nu exista nimic altceva mai presus decat ea. 

Eu spun Hello, December! pentru ca am nevoie sa fiu salvata de Decembrie.

Gotta be you

Ai revenit in viata mea,

precum un val care revine la mal

Iar tu sti ca eu ador valurile,

dar valurile nu ma adora pe mine,

ne adora pe amandoi.

P.S: Daca intunericul are crapaturi 

prin care lumina poate ajunge,

atunci totul este posibil!

I wanna be, forever young.

Uneori ma pierd in acest gand, si stau si ma intreb "oare cum ar fi daca am ramane pentru totdeaua tineri?". Raspunsul pe care il gasesc este mereu acelasi, cred ca am fi mult mai fericiti daca ar fi asa, dar nu sunt sigura ca ne-ar fi atat de bine pe cat cred eu ca ne-ar fi. Adica daca este asa, atunci de ce imbatranim? si stiu ca adevarul este ca asa este cursul vietii, ne nastem, crestem, imbatranim, iar apoi murim. Doar ca intrebarea va ramane mereu vie in gandul meu, si daca cineva mi-ar propune odata sa strig in mijlocul orasului, as accepta si as striga: I WANNA BE FOREVER YOUNG!

Ocupatii nou-noute

Hei, vreau sa va anunt ca m-am alaturat siteu`lui  http://www.wattpad.com si scriu si eu o poveste :)

Daca doriti sa cititi la ce lucrez eu acum, puteti intra aici: http://www.wattpad.com/user/Casiana

"Imposibili, dar impreuna"

Screeam with me

Ai avea curajul sa zbieri cat poti tu de tare in mijlocul orasului? Ti-ar fi rusine daca ai face-o? Iti pasa ce cred altii despre tine sau esti doar tu spre drumul de a cucerind o lume intreaga.

Eu una as zbiera in mijlocul orasului, dar inca nu sunt destul de puternica incat sa pot face asta pentru ca imi este rusine. Nu imi pasa de ce spun altii, dar totusi daca acum as facea face asta, atunci mi-ar fi rusine, iar asta inseamna ca imi pasa ce cred ceilalti. Nu sunt inca pregatita sa merg pe drumul meu, pentru ca pe acel drum am nevoie de puterea ignorantei si mai e putin pana o voi obtine.^^

Blame it on in September

Ati incercat vreodata sa zambiti in timp ce lacrimile va umpleau obrazul? Si daca da, atunci ati reusit sa zambiti? Pentru ca eu am incercat, iar ceata din ochii mei mi-a luat pentru scurte momente privirea. Pentru ca eu nu am putut zambii. Si am incercat, am incercat sa alung gandul acela care imi aduce lacrimile, dar oricat de mult as incerca sa imi vad de noul meu inceput, stiu ca gandul acela va revenii, dar ceea ce este si mai rau este ca vreau sa revina. Vreau sa revina zi de zi sau cel putin o data pe saptamana, pentru ca stiu ca daca voi simti lacrimile calde inima o va lua razna, si uneori am nevoie de nebunia ei. Pentru ca sunt precum un copil care vrea sa atinga lucrurile imaginare, dar nu poate, iar dezamagirea ii cuprinde ochii.

P.S: daca simti nevoia sa plangi, fa-o fara sa-ti fie teama. Lacrimile aduc curaj.

Cat de bine sti sa joci teatru?

Intrebarea mea e simpla, prea simpla, dar raspunsul? Cat de bine sti sa joci teatru?
De ce teatru? Pentru ca viata este o scena. Cat de bine sti sa te prefaci, sa joci dublu in fata celorlalti? Pentru ca in viata daca nu sti teatru, vei cadea mereu in jos, iar cei de sus te vor calca in picioare.
Concluzie: pe secena trebuie sa sti sa plangi, razi, zambesti, si sa calci in picioare!

Zambetul salvarii suntem noi

Fiecare zi este un zambet sau o lacrima, dar pentru ca noi suntem creati din iubire, vom reusii  sa trecem  cu bine peste toate momentele vietii. Pentru ca noi suntem cei care traiesc cu fapte ci nu cu vorbe. Pentru ca poate noi suntem singuri care mai putem scoate adevarul din minciuna si pentru ca noi suntem cei care zambim atunci cand ochii ne sunt umezi. 

P.S: NOI suntem viitorul, prezentul si trecutul lumii noastre.

New days

Am ajuns la concluzia ca momentele de fericire sunt precum clatitele. Daca nu te bucuri de ele cat timp sunt calde, atunci isi vor pierde aroma proaspata.

P.S: Chiar daca vara a trecut, toamna este la fel de colorata ^^

Tot mai sus

Nu este usor sa crezi in tine, dar daca incerci de mai multe ori vei vedea ca in final vei reusii sa crezi, iar atunci v-a fi momentul in care vei striga in gura mare: DA ASTA SUNT EU!

P.S: Destinul il creezi chiar tu ^^

Viata noua?

Pe bune acum. De cate ori am repetat aceste doua cuvinte? De "N" ori am spus ca o voi lua de la capat si ca ma voi schimba. O schimbare pentru mine, sa fiu mereu cine mi-am dorit sa fiu, sa uit de cei din jur si sa ma las purtata in viata precum un abur purtat in vant.

Dar uite ca am invatat ca inceputul este mereu bun. Iar acum vreau sa incep din nou, dar de data asta voi pasi cu dreptul. Pentru ca rechini sunt pretutindeni in ocean, iar eu acum stiu regulile supravietuirii!

Frica

Imi este frica de aceste animale cu 2 picioare, 

Imi este frica sa nu fiu ranita din nou,

Imi este frica pentru ca simt ca voi fi mereu singura.

Imi este frica de instinctele mele,

De fericirea care dispare mereu prea repede.

Imi este frica pentru ca stiu ca voi fi inghitita de depresie si durere.

Imi este frica pentru ca am realizat ca toata viata mea a fost asa,

Si pentru ca nimeni nu este aici, langa mine.

Imi este frica pentru ca nu mai pot avea curaj.

O serie lunga de intrebari

 Oare in viata este deajuns sa visezi?

Sau ai nevoie de putine momente de realitate?

Dar de ce realitatea distruge mereu visul?

Asa cum si ura distruge deseori iubirea.

Si de ce incerc uneori sa castig, daca in final pierd tot?

De ce sa continui sa sper, cand speranta moare?

Si de ce sa incerc sa ajung sus, cand defapt raman mereu jos?

Si de ce ma zbat sa zbor, cand aripile mele sunt zdrobite?

De ce nu pot alege si eu raul, asa cum o fac cei din jur?

De ce sufletul meu alege doar lumina, ci nu intunericul?

Si de ce sunt lasata in urma?

De ce obrazul meu este plin mereu cu lacrimi?

De ce sufar in tacere?

De ce nu mai pot avea incredere in nimeni?

De ce toti m-au tradat?

De ce sunt puternica cand defapt nu ma pot impune asa cum vreau?

Si mai ales...de ce nu pot fi si eu o stea pe cerul lor?

De ce ma simt bine atunci cand scriu? 

Si de ce nu gasesc niciodata raspuns intrebarilor mele?