vineri, 15 aprilie 2011

Calatorii

"Amănunte într-un buzunar,
Obsesii într-o servietă,
Amintiri plăcute într-un şerveţel desenat
în timpul unei lungi călătorii.
Desene animate şi haine colorate
într-un dulap umplut cu mister.
Acadea pe băţ lângă clovnul fără păr,
Culori ameţitoare pe o petală rotitoare."

Pe bune as pleca. Undeva departe. Departe de tot, de toti si de toate. As parasi treptat totul, as incerca sa uit si sa o iau de la zero, doar eu. 
Daca as putea as pleca, as calatorii in desert si singurul lucru pe care mi l-as dori ar fi apa, poate ca asa as reusi sa o pretuiesc mai mult. Si poate ca dupa as merge in Alaska, iar acolo m-as gandi cat de bine era in desert. Apoi as parasi si arsita soarelui si gheata frigului si as merge undeva intre multe lumini, luminile unui oras mare, plin de oameni grabiti, acolo nimeni nu ar stii nici macar de existenta mea. Urmatoarea destinatie ar fi undeva intr-un sat, unde sa intalnesc oameni simpli si sa ma bucur de simplitatea lor, acolo as merge la munca cu oameni pe camp sau poate ca as coace paine la vatra asteptandu-i pe muncitori la masa, iar asa as invata ce inseamna munca adevarata. Dupa care as merge la ocean, briza lui ma v-a infasura in acel aer marin si racoros, valurile lui imi vor spala toate regretele, iar nisipul fin imi v-a da furnicaturi pe piele, scoicile imi vor intra usor in piele facandu-ma sa tresar la durerea placuta a atingeri de ele. Poate ca ultima destinatie a mea v-a fi padurea, poate ca as trai intr-o casuta mica din lemn in mijlocul padurii, acolo unde se afla si un lac cu o barcuta abandonata de ultimi vizitatori ai acelui lac. Acolo as trai impreuna cu iubirea, incalzindune unul pe celalalt la gura sobei sau jucandune in apa lacului, am aduna impreuna lemne pentru foc, am pescuii, am face totul fara ca nimeni sa ne cunoasca sau vada vreodata, doar noi in mijlocul pustietatii, poate nu chiar pustietatii, poate ca vor mai fi si animale, dar nu ne vor deranja, iar seara pe un butuc din lemn in jurul focului vom sta si vom privi luna si stelele care ne vor zambii si vom asculta sunetul placut al lumii in care traim doar noi.

Calatoria mea. Poate ca nu voi parcurge niciodata aceasta calatorie, dar stiu un singur lucru: In mintea mea am parcurs-o deja!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu