Ce e diferit azi? Finalul

- Esti bine? 

M-a intrebat J. venind langa mine. Abea mai statea in picioare, sangele inca continua sa curga. Iar frica m-a cuprins din nou.

- Trebuie sa sunam la salvare.

- Nu vor sti unde suntem. Trebuie sa mergem la spital.

- Dar...

- Sunt bine. Acum haide.

L-am luat de mana pentru al ajuta. Era foarte slabit si se deplasa greu. 

Am iesit de pe aceea alee frumoasa si inflorita si am ajuns din nou in parc. Acolo cativa oameni ne-am vazut si au chemat salvarea. Doi barbati de la salvare l-au luat pe J. si l-a asezat pe o targa. Pe mine m-au asezat langa J. iar o alta femeie a inceput sa imi curete rana de la gat.

La spital J. a primit sange, iar cand am intrat la el, era din nou J. pe care il stiam eu.

- Printesa viziteaza printul. Trebuia sa fie invers.

- Nu conteaza. Tot ceea ce conteaza este ca printul e bine.

- Si printesa teafara si nevatamata.

Mam apropiat de el si l-am sarutat usor pe buze, ceea ce l-a facut sa zambeasca.

- J. ce a vrut sa spuna omul acela prin speranta si singuratatea impreuna?

- Tu esti singuratatea, eu speranta, iar noi suntem impreuna.

- Dar de ce? Nu inteleg.

- Esti singuratatea deorece ai fost mereu singura, iar eu am sperat mereu. De aceea tu ai devenit Singuratatea, iar eu speranta.

- Dar ce suntem? De ce ai spus atunci ca nu esti muritor?
- Suntem oameni, daor ca facem parte din puterea sentimentelor. Sunt doua tabere: ceea a iubiri si cea a urei, iar noi suntem impartiti in aceste tabere. Tu nu faceai parte din aceste tabere, dar acum faci parte din tabara iubiri, pentru ca ai gasit speranta. Adica pe mine. Eu sunt un muritor, noi toti suntem muritori, dar suntem putin mai puternici decat restul oamenilor.

- Deci acum sunt iubita?

- Da!

J. mia zambit, apoi m-a luat de mana si mi-a sarutat-o. 

- Deci care v-a fi urmatoarea destinatie a noastra dupa ce iesi din spital?

- Cred ca dormitorul, sunt cam obosit.

Am inceput sa radem, apoi ne-am privit pentru o clipa. Eram fericita, iar el reusise sa ma faca sa simt aceste sentimente: fericirea, iubirea, dar in ultimul rand speranta.

- Iar acum printesa este fericita...

- ...iar printul zambeste spunand-ui ca o iubeste si o va iubi mereu.

Sfarsit!